Inima mea bate

A trăi este o decenţă subliminală la care nimeni nu se mai gândeşte în mod expres.Tot ce ştiu eu despre această formă de pura manifestare ,este că,nu trebuie sa ai talent ca să ştii să trăieşti...trebuie pur şi simplu să crezi în tine,să crezi în oameni şi în puterea minunilor.
A venit vara(cu sensul de vacanţă)...în sfârşit am scăpat şi eu de examene şi în sfârşit mă pot bucura de multele delicii de vară...yupiii
Apropo-citesc o carte foarte tare şi o recomand :D- "Fără cap şi fără coadă" de Mihai Găinuşă

Scaraoţchi

El are mai multe denumiri ...căci omul a încercat să şi-l imagineze în fel de fel de ipostaze,evident in toate cu un cazan cu smoală lângă! Unii spun că nu e el aşa de negru,că este mai nuanţaţ...alţii cred în inexistenţa sa!Eu nu am păreri în ceea ce îl priveşte ,însă, ştiu un banc genial despre el:))
" În Iad, Putin,Obama si Băsescu. Îi cer dracului să dea şi ei câte un telefon pe pamant să vadă cum mai stau treburile.
Sună Putin în Rusia,vorbeşte două minute şi închide.Tariful : 2000 €
Sună Obama în America, vorbeşte şi el în jur de două minute-închide .Tariful:3000$
Sună Băsescu în România şi se întinde la vorbă cu toşi din parlament.Vorbeşte vreo oră şi ceva. Tariful :50 lei
Ceilalţi supăraţi îl întreabă pe drac :de ce a costat atât de puţin,deşi a vorbit cel mai mult.La care dracul răspunde:
-Păi cum să nu-l coste puţin...doar suntem în aceeasi reţea!"

PS: a se citi în imagine HOME BĂSE

mi-e dor de...

Îmi e dor de trecut...ce naivitatea mea de-odată,când nu realizam ce înseamnă risc,ce înseamnă eşec...Îmi e dor de momentele îm care ieşeam la joacă în spatele blocului ca puţele si ne distram(jucam elastecul,pititea etc)...ce vremuri
Mi-e dor şi de anii de liceu,chiar dacă e cam devreme să afirm asta...primul chiul,prima cămaşă ruptă în gard(a lui Laur)...prima vizită în cabinetul directoarei...frumos ! În anii aştia, 4 la număr, am învăţat multe...am râs ,am plans,m-am certat,am iubit...multe(şi am rămas cu amintiri minunate...)
Îmi e dor şi de vara trecută...n-aveam eu stres de examene sau alte chestii :D.M-am şi îndrăgostit vara trecută...am ce povestii...
Şi mi-e dor de mare...sper să ajung şi anul ăsta...deşi nu cred!
Mulţumesc Terra :*:*

la la la- AM SPUS

Cu paşi mărunţi...

Gata şi cu Bacul...vine admiterea! Am trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea( de până acum).Unii spun că a fost doar aşa o intrare in viaţă şi că de fapt viaţa îţi rezervă chestii mult mai grele.Ce să zic ,eu sunt de acord cu ceilalţi.Viaţa asta e un cumult de probleme,înfrângeri,realizări & stuffs.Am reuşit să trec peste o proba dificilă,urmează însă admiterea care face ca bacul să pară problemă minusculă! Baftă celor care au admitere :* ...şi gândiţi-vă bine căci ceea ce alegeţi vă pavează viitorul

Who's me?

Din interior spre exterior este o abruptă cărare pe care doar cine nu este angajat într-un scop exact o poate parcurge.Dincolo de viaţă este moartea iar dincolo de trup este sufletul care are si el trupul său. Viaţa in sine nu este doar punctul de plecare in croaziera destinului şi nu este nici corpul ,raţiunea , subconştientul sau certitudinea pe care le primim la naştere,viaţa este un imlacabil zid al intrebărilor. Imaginaţi-vţ un tricotaj in acuarelă creeat din semne de intrebare, ceva perfect, ceva ce nu poate face orice om...aceea este viaţa..
Un deosebit om, Mircea Eliade ,afirma “Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”. Nu poti sa ştii ce este viaţa,sau ce este omul sau cine eşti tu ,de fapt, decât atunci când eşti faţă in faţă cu Adevărul. Nu poţi vorbii despre moarte fara a o cunoaşte ,dar poţi să admiţi că ştii ce înseamnă decedarea unor sentimente.Acest deces duce într-un final la apariţia multor răni care,nevindecate la timp tind să se agraveze şi să devină parte din noi.Dar cum nimic nu este ireparabil în această lume,ca să vindecăm rana trebuie a căutam in noi înşine sinele pe care nu toţi ştiu să şi-l descopere.
Eu sunt un copac,în speţă un stejar,şi am trei ramuri riguros înălţate către Dumnezeu.Eu sunt conştiinţă,sunt subconştient şi inconştient.Sunt un personaj de roman, sunt un poet,sunt un Iona mai absurd decât eroii lui Ionesco, un Ion veşnic mistuit de patimi diferite , un Moromete împlinit,sunt un cumult al personalităţilor,luând naştere din ceilalţi si murind in sine. Eu sunt psihicul ce te poate propulsa în autocontrol ,Eu sunt eu iar Tu eşti ceilalţi.

may song

ce dor imi era mie de aceste beat-uri

MAI vara

In sfarsit am ajuns sa simt ca a venit vara...adica nu stiu exact-faptul ca a inflorit liliacul e semn de vara sau de primavara?-...Am fost astazi pe stadion sa alerg iar dupa m-am relaxat pe o banca la soare-nu singura bine-inteles - si credeti-ma toata Targovistea misuna prin parc.Cred ca a fost cea mai frumoasa imagine a saptamanii...chiar daca luni,marti,miercuri si asa mai departe nu au fost zile cine stie ce memorabile,din contra, au fost chiar nasoale...duminica asta a spalat toata uratenia saptamanii...pot spune ca m-am incarcat de energie pozitiva pentru luna MAI.Va doresc o luna frumoasa ca vara ,si multe impliniri sufletesti :*:*

Ma culeg.

Mai ce m-a apucat astenia asta de primavara...dar nu doar pe mine,spre ghinionul meu, pe toti oamenii din jur :( Si am eu o vorba pe care as pune-o in practica asa in momentele astea...dom'le cand nu ai cu cine,Ia-te de mana! Nu stiu cum se numeste asta...ca vrei sa te regasesti,sa te intalnesti cu tine la colt de blog si sa te imbratisezi calduros...ca pentru mine cam asta inseamna astenia asta, sa te pierzi printre flori de mar ...Urat!!...in orice caz imi dau doua palme frumusele si ma trezesc la realitate( zis si facut!)...o fi vreo alta solutie pentru revenire? apropo mai am si un bacalaureat de dat(asta ma pune la pat si ma apasa ca imaginea unui pian atarnat deasupra mea,gata sa pice pe mine...dar tot nu ma ridic din patul asta:(( ) Vreau sa ma trezesc......

copilarie

Povestea copilariei...
Fetita cu chibriturile Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea! Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina. - Acum moare cineva! a zis fetita. Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. - Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos! Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

Zambete de primavara

Abia am asteptat acest minunat anotimp,desi pot spune ca nu m-a convins ca a venit ... Primavara este cea mai frumoasa perioada din an caci acum poti vedea cum renaste totul in jurul tau,si poti considera asta un bun prilej ,sau motiv, de a renaste si tu alaturi de univers.
Este foarte placut sa vezi cum lumina strapunge perdeaua ferestrei tale la prima ora a diminetii ,adica nu e ca si cand dupa ce ca te trezesti la 7 mai si ploua...nu...intr-un fel natura te rasplateste,comploteaza cu tine pentru crearea propriei bunastari. Nu mai este ca in decembrie cand ieseai in parc si te alegeai cu raceala,degeraturi si alte chestii urate specifice iernii...acum te duci in parc si in cel mai rau caz te poti alege cu dorinta de a te intoarce in acelasi loc din nou cat de curand posibil.
Alexandru Andritoiu
Sentimentul primaverii

Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.

funny

answer

Cred ca eu ascult un astfel de cantec zilnic :-" ...ca prea sunt in adormire!!!

o aluna,o atentie??

Vine primavara...si dupa vara...si pregatiti-va ca vin si ei odata cu caldura!Ei nu au nevoie de invitatie speciala si chiar daca ai plasa la fereastra ei tot intra...sunt inteligenti!....DAAAA...despre ei e vorba,despre prietenii oamenilor,tantarii :X:X:X

Let's learn to be polite

Nu am mai scris de ceva timp si asta din varii motive(unul ar fi lipsa inspiratie,al doilea: lipsta timpului s.a.m.d)...insa in tot acest timp de "pause détente" am observat cum oamenii sunt din ce in ce mai afectati spihic de efectul societatii asupra lor. In zilele noastre omul trebuie sa intre intr-un tipar bine ancorat in axa psihicului ,pentru a face fata dificultatilor abundente care nu au cunoscut inca semantica verbului "a stagna",fara a mai aduce in discutie imposibilitatea lor  de a sta deoparte....

Individul de succes al zilelor noastre se poate numi "Contorsionistul de azi".

Contorsionistul de azi stie foarte bine ca scena sociala este de fapt tribuna unui circ...el stie foarte bine ca nu trebuie sa realizeze acelasi numar intotdeauna si ca ,in functie de public,trebuie sa creeze noi jonglerii cu care sa le ia ochii tuturor.El stie de asemenea sa fie politicos cu batranii (si nu numai,dar in special cu acestia caci...daca un grup de profesori fac greva in fata ministerului efectul este zero, daca un grup de batrani,respectiv pensionari,fac greva in fata parlamentului, nu se schimba nimic dar cel putin se produce o mare agitie in incinta acestuia),dar stie si cand trebuie sa fie badaran (pentru a induce masele in eroare :P )

El are o flexibilitate de neimaginat...insa daca ar fi ceva bun de invatat de la acest personaj imaginar,ar fi politetea.Politetea este similara cu respectul iar acesta din urma atrage dupa sine adevarul moralei"ti se plateste cu aceeasi moneda"...

Martie

Iubirea transcede tot ceea ce inseamna uman.Iubirea este funia de care a fost spanzurat universul...si este o funie data de Dumnezeu,iar potrivit originalitatii si atotputerniciei Sale,paradoxal vorbind,aceasta strangulare a universului nu a dus la o moarte cronica,ci a inviat fara drept de apel.Luna martie a fost intotdeauna (desi unii,mai ales barbatii,o vad ca pe-o luna in care trebuie sa dea bani pe cadouri) o luna a iubirii.O luna in care cei mici,s-au straduit sa le arate mamelor cata iubire au strans de-a lungul unui an intreg,iar mamicile sterg intr-o clipa toate traznaile trecute in catastiful lor imaginar.

Martie aduce primavara!...La multi ani drage doamne :*

Love ,Love,Love

“De nu-i iubire, ce simt cu fiinta?

Iar daca e, din ce substanta-i oare?

De-i lucru bun, de ce-i cumplit si doare?

De-i rau, de ce mi-i dulce suferinta?” 

La multi ani tuturor pentru Valentine's day si implicit pentru Dragobete(pentru cei care tin la sarbatorile romanesti)...Sa va iubiti :*

Games

In sfarsit Olimpiada...Au inceput Jocurile de Iarna de la Vancouver 2010!

Bafta Romania...(caci valori nationale exista :X)

Impresii

 

m-a impresionat filmul:

Puzzle si manifest ordinar

De ce puzzle?

Pentru ca viata este atat de complexa...si este condusa de un destin,iar destinul este oarecum dificil de descifrat!Este exact un puzzle,de marimi filosofice universale,la  ale carui piese le alegem noi dimensiunile!pot fi de marimea unei zile(daca noi condideram ca fiecare zi este unnou inceput-asa cum obisnuiesc multi a afirma),sau de marimea unui minut(si asta e mai mult pentru cei ce sunt in toiul unui examen sau sunt indragostiti) ...sau de orice marime doreste fiecare sa-si aleaga...

De ce manifest ordinar?

Pentru ca acest puzzle(aa si cand spun ordinar,nu-l spun cu sensul de vulgar si mai degraba obisnuit-chiar daca uneori obisnuit este chiar vulgarul) este foarte comun...iar piesele sale deobicei coincid,insa diferentele chiar noi le impunem.El este standard la inceput...noi il complicam,ii adaugam culori,sau ii luam orice forma de viata(caci este un puzzle personal,ce pleaca din sufletul nostru,deci este suflare,si se incheie in gesturile noastre...

amintiri :D

Stiai?

S-a format cu milioane de ani in urma in urma unei boli netratate la timp!Despre ce este vorba,vei deduce singur in urma relatarii urmatoarei povestioare! ERA mare agitatie in sistemul solar...racise insusi soarele!Ce sa faca el ca sa se trateze?S-a apropiat de celelalte planete pentru ca asa credea ca va da mai departe virusul care pusese stapanire pe el.Planetelor nu le-a convenit,insa,pentru a nu-l indeparta de tot au pus la cale rotirea in jurul sau, in ordinea fortei si a vaccinarii!Soarele insa,tot nu putea fi tratat...a inceput astfel sa tuseasca...si sa ai febra mare si sa stranute...iar in urma stranuturilor,au aparut stelele(bucatele rupte din soare :D ).Odata insa, s-a scuturat odata soarele, si s-a agitat atat de tare ca a inceput sa indeparteze stelele de el,unele ajungand sa se raceasca,ba chiar sa acumuleze in interiorul lor apa,care a inghetat si ea la randul sau(denumirea -meteoriti)...acestia,s-au desprins la un moment dat de infinitul spatiu si au inceput sa cada pe planete...Asa au ajuns si pe Terra,unde ,la impactul cu materia de la suprafata,s-au sfaramat lasand in urma lor gheata.Gheata s-a topit si (in urma a milioane de meteori) s-au format oceanele.Iar apa...fiind cea mai magnifica forma ce putea exista pe Terra pe vremea aceea(la inceputuri),a dat nastere atmosferei,plantelor...dupa care au urmat animalele si oamenii si implicit civilizatia...si mai presus de toate timpul,si Prezentul!-era doar o teorie

Adevarul despre apa si formarea sa,nimeni nu il stie inca,teoriile fiind tot mai diversificate...

De ce?

Gandeste-te putin la aceasta intrebare!Omul in genere are tendinta nemarginita de a-si adresa intrebari...uneori retorice,alteori adresate in mod constant si repetat fara insa a primi si raspunsuri...si ca tot am pomenit de raspunsuri,si ele sunt de mai multe tipuri:in primul rand...se diferentiaza de la om la om(cu cat cunostintele sunt mai abundente,cu atat raspunsurile sunt mai complexe...iar complexitatea lor nu sta neaparat in numarul de cuvinte rostite,menite sa dejoace o enigma...ci consta mai degraba in coerenta si claritatea cu care este rostit) ;intr-un al doilea rand,in functie de momentul in care acesta vine(raspunsul este sluga la doi stapani:intrebarea si confuzia);si bineinteles un raspuns poate fi o parafrazare a esentei intrebarii...Omul insusi este un raspuns...si in acelasi timp o intrebare!Trupul nostru,in aceeasi inconstienta ce caracterizeaza o intreaga omenire,are darul de a comunica!Simturile...asa cum am obisnuit noi a denumi formele de comunicare,au rolul de a transcede o intreaga masa populativa.Omul comunica indiferent de ipostaza,si indiferent de concretete,si de aici teoria om-intrebare~om-raspuns.

Una dintre cele mai clasice intrebari,este "De ce?"

De ce eu?De ce pisica mea nu vorbeste?De ce e iarna?De ce planeta noastra poarta denumirea de Terra? s.a.m.d. 

La inceput a fost nimicul,iar nimicul in sfericitatea sa inconjurata de un si mai mare nimic,a luat forma unei intrebari!Raspunsuri exista(pentru fiecare intrebare existentiala) insa niciodata un raspuns nu este atat de plauzibil si convingator incat sa nu atraga dupa sine o alta intrebare. Astfel ca omul,ca si fiinta,sau mai concret spus,ca si materie,nu este creatia lui Dumnezeu,nu este praf de stele,nu este un descendent din maimute...ci este nici mai mult nici mai putin,un cumult de intrebari ce a luat amploare biologica ,ajungand cea mai complexa specie(din toate punctele de vedere)...Omul si existenta sa ,sunt un cerc vicios,un ansamblu diametral in care sufletul cantareste mai greu decat trupul( si de aici demnitatea mai presus de orice!)

...absurd

Fictiune

Arta de a fi...

-Mi-e teama ...Nu stiu de ce m-a apucat dintr-o data sentimentul asta!Uneori stau si-mi privesc munca de-o viata in ochi,si desi nu-mi vine sa cred ca am ajuns la stadiul asta...in care sunt pur si simplu convinsa ca pot face diferenta intre arta si banal, mi-e teama ca ceilalti nu o pot face!Uite!Priveste acest tablou...ce-ti inspira?

Uitandu-ma descul de sceptica la ea...si dupa la tablou,am ridicat o sprinceana ca si cand avea in fata cel mai versatil critic de arta si...pff era destul de greu -Vezi tu,Delia,eu nu pot intelege arta asa cum o intelegi tu!Mie-mi inspira frumusete...si-mi plac culorile si...

-Mai ...vad ca nu te pricepi deloc.Nici macar teatru nu mai poti juca!E ok!Probabil majoritatea oamenilor gandesc asa!

-Lasa ca asta e bine!Caci daca eu il vad frumos si majoritatea gandeste la fel...si l-ai vadut!

Era iunie...o zi nu prea obisnuita a acestei luni,caci ploua-ceea ce racorea putin spiritele-.Eram intr-o incapere destul de mare,unde, Delia isi organizase prima expozitie de tablouri.Era minunat!Arta pura...asa as fi spus eu in momentul acela .Eu nu aveam treaba cu ceea ce facea ea,eu eram cu teatrul meu...tot un fel de arta,dar ceva mai pasiva.Incepuse sa ploua si in incapere cu iubitori ai frumosului...iar tablourile ce-i drept se vindeau ca painea calda.Ori oamenii doreau sa para intelectuali,ori camerele lor chiar aveai nevoie de astfel de pete de culoare...ori munca Deliei era chiar ok...eu cascam, nu aveam treaba cu ei(recunosc am cumparat si eu un tablou...asa ca sa-i ridic moralul fetei).Era un tablou intr-adevar interesant,erau reprezentati grafic actori pe scena deschisa,cred ca d-aia l-am luat mai mult.La final de expozitie,Delia veni la mine cu o fata foarte multumita...si incantata:

-Acum nu-mi mai este teama...am ramas cu 2 din 50.E uimitor!Cred ca mi-ai purtat noroc!

-Mda...posibil! Abia asteptam sa ajung acasa.Stiam sigur ca am lasat pisica in dormitorul meu si stiam ca trebuie sa ma astept la ce e mai rau...ea se uita la mine si bombanea si iar bombanea,si daca ma intrebati exact ce anume zicea ,ei bine cam asta "bla bla bla intelegi bla bla hai sa plecam bla bla"

Am ajuns acasa.Era nenorocirea la mine in dormitor,sosete peste tot,ata imprastiata ..dar cel putin acu statea cuminte pe perna mea ,dormea(fir'ar ea de pisica).M-am asezat comod intr-un fotoliu,si ma uitam pe tavan!Era clar ca nu mai aveam chef de nimic...ma gandeam doar la ce am de facut a doua zi,respectiv duminica...

....to be continued....

Ochii tai

Te-ai gandit vreodata la ochii tai ca la niste pretioase diamante...sau ca la ceva inestimabil? Ochii sunt sfoara ce leaga realul de propria-ti fiinta...o sfoara bine inodata care,chiar daca inchizi ochii,continua sa-ti redea imagini vii,suflu existential,cu ajutorul visarii....Ochii sunt ocean...sunt rai si iad existential...iti deschid orizonturi catre ceea ce vrei sa cunosti si catre ceea ce-ti doresti mai putin!Ochii sunt dorinta...si mai mult decat atat,sunt in marea majoritate a cazurilor,mostenirea pe care o ducem mai departe de la parintii nostrii...Sunt acele buline inramate in conturul unul oval perfect,ce lasa impresia de banal prin marimea lor,dar care pot exprima mai  multe idei ca intreg corpul unui om! Ochii dau trupului acel dram de misticism,sunt cei ce contureaza personalitatea cu linii fine de intimidare si de sfidare de multe ori...Ochii iti lasa acea aura umana,caci sunt ceimai dificili de teatralizat...ei te pot scapa de multe,devenind exclamatia minciunilor tale,sau te pot da de gol...Ochii sunt febra pe care o emani...

............

O melodie suprema...

Dacă aş fi...

Daca as fi o lacrima, ti-as intepa obrazul constant...indiferent de motiv sau de momentul zilei!As fi parte din sufletul tau si probabil as izgoni tot ce inseamna uman din esenta ta! Te-as lasa un spirit liber,fara prejudecati si fara alte mijloace de nonviziune in calea ta. As fi prezenta cea mai de pret a vietii tale,as reuni in subconstientul tau sublimul din fiecare haos aflat pe pamant!Te-as incanta si pe tine,si pe cei in jurul carora te aflii,cu perfectiunea mea ...si in acelasi timp cu banalitatea caracteristica mie! As fi probabil exclamatia ce ar inlocui banalul punct concluziv al fiecarei afirmatii facute de tine,si as da viata fiecarui gest lipsit de afectivitate pe care l-ai face...Te-as complexa cu calitati pe care altii le au dar tu nu ti-ai dorit in mod expres' sa le detii;ti-as invalui privirea in valuri de nonculori si nu te-as mai lasa sa abuzezi frecvent de optimism sau pesimism in momente nepotrivite.Ti-as lua orice forma de visare,lasandu-te sa realizezi doar inlantuiri de imagini reale asezate intr-un testament iluzoriu contemplat in fiecare zi a vietii tale...As face o intrunire cu furia si cu grandomania si le-as lua toate puterile insusindu-mi-le mie si transformandu-le in crez personal gata sa-ti dea glas in fiece moment de rugaciune ...Daca as fi eu o lacrima...ai plange probabil mai des decat ti-ai putea inchipui...

Spectacol...

...Intre bine si rau,intre elanul pe care ni-l dorim cu totii si declinul in care ajungem fara sa vrem!Nu e ca si cand ai fi adeptul teoriilor care afirma ca intre iad si rai se afla acel loc,nu prea amintit de catre toti crestinii cu frica de Dumnezeu,numit purgatoriu....eu cred ca intre doi termeni total opusi ce pot reda sentimentul de suprematie sau inferioritate,se afla ceea ce numesc eu "normalul". Suntem deseori descompusi in momente de profunda decadere ,in care nu esti convins inca daca ai castigat totul sau ai pierdut cu desavarsire...si da!...cred ca momentele de mijloc,cele de inconsecventa sau ,de ce nu?, cele confuze,sunt cele mai apasatoare din punct de vedere psihologic,facandu-te involuntar sa-ti doresti macar declinul...daca elanul ti-este mai departe prin natura ta mai putin norocoasa ,si manata de un dram de pesimism!Sunt genul de om care,prefera intr-adevar sa stie ca a castigat totul (ca majoritatea oamenilor de altfel),insa mai presus de orice imi doresc sa-mi stiu promt pozitia fata de problema ivita,sa stiu daca e de rau sau e de bine...caci confuzia din punctul meu de vedere, este exact amagirea cu care esti frecvent inconjurat in primii ani ai vietii ( atunci cand nu stii ce e bine si ce e rau insa,stii ca femeia aceea careia trebuie sa-i spui "mama" dar nu stii inca de ce,ti-a zis ca daca faci bine ...vei primii o ciocolata)...E o amagire continua...si mai mult decat atat,consider ca viata este intru totul o amagire,o dezamagire,o confuzie...pana in momentul in care ai invatat care este diferenta intre bine si rau,si mai concret,ai ales unul din aceste concepte sa-ti fie atuu in perseverenta ta dezvoltare...Asta ,pentru mine,inseamna spectacolul adevarat,viata. Nu este atat de valoros genul de spectacol la care te duci si vezi oameni care au facut 'N repetitii ca sa fie apti intr-adevar pentru reprezentatia din fata ochilor tai, ci viata este cel mai valoros spectacol care,desi are aceeasi axa trasata hasurat intre nastere si moarte pentru toti, pe parcursul ei ,fiecare contureaza ce si cat vrea! In viata nu ai timp de repetitii,timpul devine propriul dusman imbracat in armura prieteniei...caci,cu timpul te imbraci,si de timp iti lasi spiritul sa fie invaluit...Insa,daca tu ai fi eternitatea, marcat de cursul vietii din care ai gustat atata timp,nu ai stii ce si unde ar trebuii sa schimbi ceva! Dar pentru a schimba ceva,nu trebuie sa fii eternitate,ci trebuie pur si simplu sa realizezi necesitatea acestui act...

Hearing damage

Un talent

Agi: :*
Agi: te ador
Deatky: si eu te ador ti am spus de nu stiu cate ori
Deatky: in ochii tai mereu...am gasit numai comori
Deatky: iar zambetul tau .....e precum o stea cazatoare....
Deatky: cand plangi se stinge el...iar dupaia moare
Deatky: traim sub teroare....stupoare !!! nu se reflecta nimic
Deatky: ai amintiri in suflet...dar uitale ...da-le cu flit !!!
Deatky: unde atingi...acolo tu dai sens.....
Deatky: esti cel mai frumos lucru ...ce l-am vazut in univers
Deatky: si scriu un vers.....as scrie pan' la infinit
Deatky: cautam norocu in stele...dar inca nu te-au descoperit
Deatky: zambeste.....vin-o dupa mine ....sa mergem in tandem...
Deatky: uita-te in ochii mei si realizeaza ce iti spun"carpe diem" 
Agi: wow

Agi: >:D<

Agi: le faci asa

Agi: pe loc?

Deatky: da

Deatky: u nu stiai ca pot face versuri pe moment

Deatky: ?

Agi: nup

Agi: :*

Deatky: pacat u nu stii....dar lasa ca stiu eu 

Deatky: tu esti afrodita fata....eu sunt cel mai de temut zeu...

Deatky: uneori sunt Dumnezeu....doar asa pot sa ma declar....

Deatky: si totusi nu's fumat si nici nu par

Deatky: dar .....uita tot ce a fost.....uita tot ce i de cacat

Deatky: esti afrodita......murind in varianta spirituala dar te ai materializat

...d'ale lui Bobby

Deci...un prieten de-al meu,Bobby,a vrut el neaparat sa comenteze tot ce am scris eu dar comentariile sa nu fie clasice ci sa apara ca si postari...ei bine....ii indeplinesc dorinta(caci el chiar a comentat complex asa:P )...

lumini si umbre

''Lumină fără întuneric nu poate să existe şi nici întuneric fără lumină, căci dualitatea este echilibrul existenţei.''(viorel muha)...aaa a trebuit sa zik si eu cva, aaaa...idem ca tovarasul:D 

febra si destindere

 Imi aduc aminte cu drag prima mea relatie,nu orice relatie dupa,a fost ca ... prima...dc? pentru ca singura modalitate de a comunica era prin ... scrisori(sooper tare)"cand sunt bine alese, cuvintele au o putere atat de mare in ele,incat o descriere iti trezeste adesea imagini mai insufletite decat insasi vederea lucrului zugravit"(joseph addison), dar sa nu ne bazam intotdeauna pe scriere...caci intr-o scriere sunt cuvinte, multe , chiar foarte multe si, cateodata ori nu intelegem, ori pot fi inselatoare...a scrie pt unii inseamna viata, o lume numai a lor...si credeti-ma, ei...si-o cunosc, dar voi...o cunosteti?

guess what

''nu o ai, dar poti s-o vezi!... o s-o ai...dar nu o vei avea'' ... fraza asta e cam complicata...pentru ca multi pot intelege tot felul de lucruri, are trimitere care ... stiu eu...dragoste, prietenie, gandire...etc, parerea mea...si nimieni, niciodata nu vor avea aceeasi idee...referitor la aceasta fraza...soooper nu?nu gandim la fel...


brrrr

o carte dupa vin fiert, akm nahh depinde...cat si cum bei...dar vremurile se schimba, suntem intr-o continua schimbare, eu ma schimb, tu te schimbi...noi ne schimbam...dar oare ei se vor schimba fata de noi, brrrr ce gandire!!!da, cei de sus, cei care vegheaza asupra noastra, cei care dau reguli, ca noi sa avem ce incalca, si toate cacaturile de genu', ce...crezi ca nu mi-ar fi flacut sa ma trezesc cand vreau, sa fac ce vreau, ca sunt pana la urma cine vreau sa fiu, nu?de ce sa fim ce vor ei...nu mai exista o zi perfecta, si daca ar exista, crede-ma ca ai fi dormit-o...kkt da-i in gatu masii, libera exprimare...fii ceea ce vrei tu sa fii...

irefutabil

irefutabil=care nu poate fi combatut sau respins, de necombatut, absolut convingator. Visam cam mult, am si eu o intrebare, cine dq este irebutabil? noi, suntem, nu cred,pentru ca suntem prea slabi, prosti, nu ne impunem...cik...ei sunt irefutabili(fara ''ire''), dupa mintea mea, n-ar mai strica ink o revolutie...mama lor de naparci...;)


azi nu

 asta mi-am spus-o de mii si mii de ori, dar in zadar...kkt, stau noaptea si lucrez,am planse de facut, merge o cafea si-o tigare, cum sa nu?hai k imi mai zik, bai hai k maine nu mai, gata, cam multe azi....dar de unde, pentru ca stiu, maine iar un pachet se duce, asa ca nu mai vreau sa ma mint si...continui, pana cand?nu stiu...

istorie

istorie, totul e istorie=trecut, ca a fost sau nu scrisa, nu mai conteaza, a fost...s-a dus, ca ne amintim, da, dar pana cand?...istoria se poate pierde, n-o poti reconstitui, frate cm poti sa faci un film cu mihai viteazul, bazandu-te dupa nijte scrieri, urat, nu-mi place...de unde stii pe ce pare purta el pana aia, sau alte lucruri poate neimportante, dar...istoaria este imprevizibila, nu stii exact ce-a fost, cine a fost, cum a fost...istorie=mister

Buna intrebare...

Lumini si umbre

Si cand roua diminetii 
surprindea vestita-i cale 
cand pe-a cerului duhoare 
Compuneai distihuri vietii... 

Cand ne-am cunoscut pe-o banca 
Tu cantai l-a ta chitara 
Inima de-odinioara... 
tresarea din pieptu-mi parca... 
A enescului vioara 
chiuia de-ndragosteala. 

Nu putui a ma opune 
scris-am versuri pe hartii 
(eu iubirea n-o traisem 
In citate o vorbisem) 
nu putui a-mpotrivii 
n-o traisem...insa,Doamne! 

Cand lovit-am fost c-o harpa 
jertf-a inimii ranite 
Eu iubeam a Sa cantare... 
si suflare...si visare! 

Si-ncercam a ii patrunde 
fosnetul umbrii,lumina... 
DRAGOSTE,a cui e vina? 
C-AM RAMAS LUMINI SI UMBRE....

Febra si destindere...

  <=CUVINTE

...in scris,cum altfel? Scrierea,dupa parerea mea,este cel mai profund mod de exprimare,caci,nu e ca in exprimarea orala unde, ai adesea ocazia sa te intalnesti cu momente de respiro...care ies in evidenta prin onomatopee:))...in scris totul trebuie sa fie cursiv.In general cand iei un stilou(pix ) si o foaie in mana,trebuie sa fii sigur pe tine,sa creezi o mlastina de cuvinte gata sa impresioneze orice cititor,sau sa creeze controverse si sa dea nastere criticilor de ocazie!Eu recunosc ,nu sunt de multe ori sigura pe ceea ce vreau sa redau prin cuvinte...am de multe ori sindromul pierderii pe parcursul drumului dintre tastatura si postarea pe blog (e doar un exemplu)...Insa tot in cazul meu,mesajul se transmite prin cuvinte,care in contemplarea pe care incerc a le-o asigura,iau nastere,si detin un ansamblu indiferent ca sunt in context sau inafara sa!

Cuvintele sunt o arta!O arta ce ,pe tabela valorilor personale,se afla mai presus ca orice tip de arta...caci la inceput "a fost cuvantul".Iar ele,in scris,capata mai mult amuzament ca in realitate,caci in functie de personalitatea fiecaruia,cuvintele pot fi comice,triste...de neinteles :D

Guess what?

Nu o ai,dar poti s-o vezi!...O s-o ai ...dar nu o vei vedea :)

brrrrr

Ce oameni dom'le...de fapt "ce vreme dom'le"...deci nu mai suport vremea asta de nicio culoare!Stateam aseara in pat,la caldura,beam un vin fiert,citeam o carte...bine hai sa nu dau detalii prea multe(ca e plictisitor dupa aceea) ...si ma gandeam asa la o zi perfecta:

"Te trezesti de dimineata...si culmea,realizezi ca nu ai mai avut niciun cosmar noaptea trecuta,ba din contra ai visat ca...nu stiu ...ca erai frumos ,destept si toate cele! Si zambesti! Si zambesti a prost mai exact,cu un suras de 14 cm lungime :D...si te uiti pe fereastra si vezi un soare cu un zambet la fel de prostesc! Te duci la baie, te speli ...ma rog...si iti iei prosopul,costumul de baie si vira' pe plaja! Ehh??? Ce bine suna...:((...Si ajungi pe plaja ,ocupi un loc aproape de apa(sa te bata briza), si staaai la soare mai ceva ca pisica-n fata vatrei...."

Dar numai visele raman, caci ,aseara, am iesit pana in balcon sa-mi iau un mar si pur si simplu am incremenit de frig...un ger ca asta nu am mai prins va spun sincer...Si totusi,am rabdare inca 8-|  'N luni ,caci stiu ca va veni si ziua cu pricina,cu prosopelul,cu lotiunea de plaja...si atunci promit ca voi zambi a prost si ma voi gandi si la zilele geroase ale lui madam' ianuarie >:)

Irefutabil!!

Azi vreau sa ma simt forta...Vreau sa ma inconjor cu meteori ai iubirii,sa eman radiatie,exaltare,coerenta! Simt ca odata cu compresarea timpului ,schimbarea nu este reprezentata doar de incalzirea globala(despre care se tot vorbeste,si pe care sa fim seriori...eu una nu o simt..:(...),ci ea,schimbarea ,consta in nevoia de personificare a omenirii!Cu totii simtit uneori nevoia de expansiune,sau de metamorfozare in inuman,de schimbare radicala!Vrem sa fim ceea ce stim ca putem fii dar nu stim de unde sa incepem ...

E bine ca uneori,uitandu-ne in oglinda,sa fim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca ceea ce se reflecta in fata propriilor ochi nu este doar fizic, ci este mult mai mult!Cand ne privim in oglinda,fie ea rotunda,fie ea prafuita,putem vedea teama ce zace in propria persoana...teama de a ne recunoaste imperfectiunea fiecarui gest, cugetarea fiecarui suras!...Daca astazi te doresti a fi o persoana fericita,nu ezita sa fii astfel...caci vei vedea ca ceea ce iti propui in incipitul unei zile,subconstientul tau il va transforma in palpabil...si deci starea ta de spirit din ziua respectiva va fi ,asa cum o spune si titlul,irefutabila! 

Tine de tine cum vrei sa fii...decizia iti apartine:*

AZI NU!!!

TU crezi ca poti?



ps: mesajul trebuie dedus!(aa si nu este un pamflet deci trebuie tratat ca atare:*)

istorie

HEEI voi mai stiti cine era Gicu?
Sunt convinsa ca multi colegi de-ai mei inca isi amintesc de minunatele mele povestioare in care eroul principal era Gicu!Daca nu va amintiti,ei bine,am onoarea de a va lumina prin readucerea in lumina reflectoarelor a vestitului personaj!
Acum 2 ani, pe cand inca ma bucuram de ultima zi a vacantei de vara dinaintea clasei a X-a,zaresc la scara unui bloc un ghem cu ochi si mustati!M-am dus drept la el,l-am luat in brate si l-am bagat in geanta :))!Am venit acasa,i-am facut baita si l-am prezentat familiei!Avea sa fie noul membru al casei!Dupa ceva timp,pot spune o luna,l-am numit Gicu!Jur am crezut ca e motan!Dar nu...s-a dovedit dupa inca ceva timp...ca Gicu era o EA :))...Gicu era pisica mea...pe care am iubit-o foarte mult,de care vorbeam mereu(nu era discutie sa nu amintesc de ea)...si de care tin minte cum o prietena si colega de-a mea s-a speriat (pentru ca ei nu-i plac pisicile).Din pacate acum nu mai este...(a murit...cred:-? ),dar a ramas viu in amintirea multora:X

vintage

...stau asa cate odata si privesc in nimic...de fapt ma cuprinde nimicul pe care-l privesc,si ma gandesc"Ce trece si timpul asta!".Parca mai ieri nu-mi pasa de nimic si imi faceam zilele prin spatele blocului meu cu diversi copii (si Doamne cati ne strangeam) si jucam diferite jocuri.Abia asteptam sa vina ziua urmatoare sa mai ies afara.Ma duceam la scoala,veneam acasa,scriam acolo temele in graba si hushti afara la joaca!Ce vremuri! Acum e altfel...nu mai iese nimeni pe afara,doar prin cluburi sau localuri diverse(caci ai de unde alege in Targoviste).Imi amintesc si de clasa a 9-a...primul an de liceu,in care eu una pot spune ca m-am remarcat(si am martora o clasa intreaga).Eram poate cea mai rebela de la 9C si eram singura care avea conflicte cu diriga'si cu directoarea.Toti colegii erau altfel.Stateam toti timizi in bancasi ne priveam unii pe ceilalti ca deh doar asa ne integram in colectiv(cu privitul)...si acum ne mai amintim primul chiul,prima vizita a doamnei Ghita la noi in clasa,orele de matematica si frumoasele ore de sport.:))...Acum totul e diferit.Acum ne cunoastem,ne intelegem bine...insa am ramas aceeasi privitori!O sa-mi fie dor de colegi,de liceu...

Falsul ...dauneaza grav sanatatii!

Fii tu insuti...lupta pentru ceea ce esti! Nu incerca sa te ascunzi in spatele paravanului socialist numit moda...Spiritul propriului tau eu iti poate consimti unicitatea,iar spiritul nu este altceva decat cumultul de farmec,atuuri si personalitate!Legat de articolul despre "teatru" in care chiar daca nu te vei regasi sau probabil vei avea mentionari precum "-Cine?Eu?Teatru?...sa fim seriosi,nu stiu cu ce se mananca!:P" ...sunt convinsa ca a ta constiinta confirma prezenta actorului din tine!Este foarte cunoscuta expresia "copilul din tine"...o expresie reala si joviala as spune eu...in care fiecare din noi se increde...Insa...Actorul din tine?...Actorul din noi,a incercat cineva sa il descopere?Ai incercat vreodata sa te analizezi ,asa cum probabil ar analiza un chirurg bisturiul cu care urmeaza a arata ca pe lume nu sunt doar 7 minuni...Daca vei incerca sa te descoperi pe tine,vei descoperi universul launtric si implicit universul cu care te inconjori!
Actorul din tine nu este un personaj banal ce iti umple viata cu diversitate...el este un erou supranatural, pe care nici nu-l simti cand te cuprinde dar il simti atunci cand te parareste!(rau cu rau...dar mai rau fara rau)...Actorul din tine este talharul spiritului tau!

"El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş."
(strofa a inegalabilului T.Arghezi "talharul pedepsit")

generice si teatru

Teatrul este,dupa cum se stie, un spectacol,sau mai amplu spus, o reprezentatie dramatica.Aceasta ar fi definitia de dictionar a ceea ce urmeaza sa definesc cu alte cuvinte,analizand in profunzime intelesul cuvantului teatru...
Ei bine teatrul este procesul de respiro al umanitatii!Modul uman de a fi ;inca de cand fiecare individ invata sa-si controleze mintea,trupul si sufletul,este intr-o continua reprezentatie actoriceasca.Nu degeaba s-a vehiculat adevarata afirmatie cum ca viata nu ar fi altceva decat o scena la care,in functie de propriul eu al fiecaruia,prin deschiderea sa poti primii aplauze din partea majoritatii increzatoare in aceste tertipuri!
De ce sunt de parere ca a umanitatii conditie e total marcata de scenografia preconceputa a genezei?Deoarece datorita acestui fapt gandurile noastre ne sunt ascunse,sentimentele suntem invatati a ni le controla s.a.m.d.
Teatrul e creatie,e arta,e nonsens...si nu in ultimul rand:Mod de a fi!

probably worst

Sa privim putin catre masele populative ale Romaniei! Vezi peste tot oameni ingrijorati!Dar de ce?!? Oamenii nu sunt neaparat ingrijorati de "planul zilei de azi privind ziua de maine",sau de educatia tarii,sau de criza financiara(care nu a fost decat un personaj mitologic adus in stare hegemonica de atata dezbatere pe tema sa)...oamenii sunt ingrijorati de ceea ce le rezerva astrele,sau de ceea ce le-a mai pregatit Mercur...sau Venus(de parca aceste planete nu au alta treaba decat sa prepare destinul uman in fiecare zi)...
Oamenii lasi tind sa se agate de horoscop,de superstitii si de ce nu de personaje imaginare gata sa le lumineze calea cu spusele lor...
Umbland putin in sacul lui mos Craciun...care a plecat cu ceva timp in urma inapoi in tara sa...si scoatem din aceste un personaj...probabil mic,probabil urat si probabil cu probleme sociale numit Murphy. Acest personaj mitologic a reusit sa stabileasca criterii cunoscute in toata lumea sub denumirea de legi,pe care pana si politicienii le au in birourile lor(si stim bine ca pestele...de la cap se impute)...
Iata cateva din legile insipide ale acestui erou al societatii moderne :
Nu exista un adevar absolut - asta este absolut adevarat.

Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

Acei care nu studiaza
istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi.

Daca primul lucru pe care-l faci dimineata va fi sa mananci o broasca raioasa cruda, in tot restul zilei nimic mai rau n-o sa ti se intample.

Cei care sunt cei mai morali sunt cel mai departe de problema.

Secretul succesului este sinceritatea. O data ce poti sa te prefaci ai reusit.

Ceea ce numim pacat la altii, pentru noi este experiment.

E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate.
Dar oare cat % este adevarat?Ne-ar putea raspunde cineva la intrebare...vreo ruda de-a domnului Murphy sau, de ce nu,madam Urania...

Punct...si de la capat:)

Nu voi crea acest blog pentru amuzamentul vostru ci mai mult pentru ocuparea timpului meu(liber) ,si bineinteles pentru amuzarea mea personala! Dar sa stiti ca asta nu denota un egoism caracteristic mie ci mai degraba o scuza pentru neinteresantele postari ce vor urma(neinteresante pentru unii)...Deci prin aceste afirmatii ma voi spala pe maini,si tot ce va pot transmite este clasicul Enjoy it:X