Îmi e dor de trecut...ce naivitatea mea de-odată,când nu realizam ce înseamnă risc,ce înseamnă eşec...Îmi e dor de momentele îm care ieşeam la joacă în spatele blocului ca puţele si ne distram(jucam elastecul,pititea etc)...ce vremuri
Mi-e dor şi de anii de liceu,chiar dacă e cam devreme să afirm asta...primul chiul,prima cămaşă ruptă în gard(a lui Laur)...prima vizită în cabinetul directoarei...frumos ! În anii aştia, 4 la număr, am învăţat multe...am râs ,am plans,m-am certat,am iubit...multe(şi am rămas cu amintiri minunate...)
Îmi e dor şi de vara trecută...n-aveam eu stres de examene sau alte chestii :D.M-am şi îndrăgostit vara trecută...am ce povestii...
Şi mi-e dor de mare...sper să ajung şi anul ăsta...deşi nu cred!
Mulţumesc Terra :*:*
Cand am primit eu provocarea de a scrie despre ce mi-e dor, am zis "ah, o nimica toata". Cand m-am vazut pusa in fata faptului parca nimic nu mai era atat de usor. Este, intr-o oarecare masura, greu. Greu sa ne dam seama de ce ne este dor dar, mai ales, greu sa recunoastem ca ne este dor de ceva ori, mai rau, de cineva. Poate ca lista mea ar fi fost mai lunga, dar sunt amanunte de care ne amintim cu drag si e bine s ale pastram doar pentru noi. De exemplu, primul sarut... chiar imi e dor de el (dar n-am scris asta in postarea mea si nici nu as adauga). Sunt pur si simplu amanunte pe care nu vrem sa le recunoastem in fata tuturor. Dar provocarea (leapsa) asta m-a pus in dificultate.
RăspundețiȘtergereCat despre ultima ta precizare, cred ca nici eu n-o sa mai vad marea anul asta... Poate la anul...
Esti din Tgv., deci sigur o sa ne cunoastem candva. Astept sa ma pun pe picioare si o sa organizez din nou iesiri intre blogeri.
RăspundețiȘtergereTe pup!