Martie

Iubirea transcede tot ceea ce inseamna uman.Iubirea este funia de care a fost spanzurat universul...si este o funie data de Dumnezeu,iar potrivit originalitatii si atotputerniciei Sale,paradoxal vorbind,aceasta strangulare a universului nu a dus la o moarte cronica,ci a inviat fara drept de apel.Luna martie a fost intotdeauna (desi unii,mai ales barbatii,o vad ca pe-o luna in care trebuie sa dea bani pe cadouri) o luna a iubirii.O luna in care cei mici,s-au straduit sa le arate mamelor cata iubire au strans de-a lungul unui an intreg,iar mamicile sterg intr-o clipa toate traznaile trecute in catastiful lor imaginar.

Martie aduce primavara!...La multi ani drage doamne :*

Love ,Love,Love

“De nu-i iubire, ce simt cu fiinta?

Iar daca e, din ce substanta-i oare?

De-i lucru bun, de ce-i cumplit si doare?

De-i rau, de ce mi-i dulce suferinta?” 

La multi ani tuturor pentru Valentine's day si implicit pentru Dragobete(pentru cei care tin la sarbatorile romanesti)...Sa va iubiti :*

Games

In sfarsit Olimpiada...Au inceput Jocurile de Iarna de la Vancouver 2010!

Bafta Romania...(caci valori nationale exista :X)

Impresii

 

m-a impresionat filmul:

Puzzle si manifest ordinar

De ce puzzle?

Pentru ca viata este atat de complexa...si este condusa de un destin,iar destinul este oarecum dificil de descifrat!Este exact un puzzle,de marimi filosofice universale,la  ale carui piese le alegem noi dimensiunile!pot fi de marimea unei zile(daca noi condideram ca fiecare zi este unnou inceput-asa cum obisnuiesc multi a afirma),sau de marimea unui minut(si asta e mai mult pentru cei ce sunt in toiul unui examen sau sunt indragostiti) ...sau de orice marime doreste fiecare sa-si aleaga...

De ce manifest ordinar?

Pentru ca acest puzzle(aa si cand spun ordinar,nu-l spun cu sensul de vulgar si mai degraba obisnuit-chiar daca uneori obisnuit este chiar vulgarul) este foarte comun...iar piesele sale deobicei coincid,insa diferentele chiar noi le impunem.El este standard la inceput...noi il complicam,ii adaugam culori,sau ii luam orice forma de viata(caci este un puzzle personal,ce pleaca din sufletul nostru,deci este suflare,si se incheie in gesturile noastre...

amintiri :D

Stiai?

S-a format cu milioane de ani in urma in urma unei boli netratate la timp!Despre ce este vorba,vei deduce singur in urma relatarii urmatoarei povestioare! ERA mare agitatie in sistemul solar...racise insusi soarele!Ce sa faca el ca sa se trateze?S-a apropiat de celelalte planete pentru ca asa credea ca va da mai departe virusul care pusese stapanire pe el.Planetelor nu le-a convenit,insa,pentru a nu-l indeparta de tot au pus la cale rotirea in jurul sau, in ordinea fortei si a vaccinarii!Soarele insa,tot nu putea fi tratat...a inceput astfel sa tuseasca...si sa ai febra mare si sa stranute...iar in urma stranuturilor,au aparut stelele(bucatele rupte din soare :D ).Odata insa, s-a scuturat odata soarele, si s-a agitat atat de tare ca a inceput sa indeparteze stelele de el,unele ajungand sa se raceasca,ba chiar sa acumuleze in interiorul lor apa,care a inghetat si ea la randul sau(denumirea -meteoriti)...acestia,s-au desprins la un moment dat de infinitul spatiu si au inceput sa cada pe planete...Asa au ajuns si pe Terra,unde ,la impactul cu materia de la suprafata,s-au sfaramat lasand in urma lor gheata.Gheata s-a topit si (in urma a milioane de meteori) s-au format oceanele.Iar apa...fiind cea mai magnifica forma ce putea exista pe Terra pe vremea aceea(la inceputuri),a dat nastere atmosferei,plantelor...dupa care au urmat animalele si oamenii si implicit civilizatia...si mai presus de toate timpul,si Prezentul!-era doar o teorie

Adevarul despre apa si formarea sa,nimeni nu il stie inca,teoriile fiind tot mai diversificate...

De ce?

Gandeste-te putin la aceasta intrebare!Omul in genere are tendinta nemarginita de a-si adresa intrebari...uneori retorice,alteori adresate in mod constant si repetat fara insa a primi si raspunsuri...si ca tot am pomenit de raspunsuri,si ele sunt de mai multe tipuri:in primul rand...se diferentiaza de la om la om(cu cat cunostintele sunt mai abundente,cu atat raspunsurile sunt mai complexe...iar complexitatea lor nu sta neaparat in numarul de cuvinte rostite,menite sa dejoace o enigma...ci consta mai degraba in coerenta si claritatea cu care este rostit) ;intr-un al doilea rand,in functie de momentul in care acesta vine(raspunsul este sluga la doi stapani:intrebarea si confuzia);si bineinteles un raspuns poate fi o parafrazare a esentei intrebarii...Omul insusi este un raspuns...si in acelasi timp o intrebare!Trupul nostru,in aceeasi inconstienta ce caracterizeaza o intreaga omenire,are darul de a comunica!Simturile...asa cum am obisnuit noi a denumi formele de comunicare,au rolul de a transcede o intreaga masa populativa.Omul comunica indiferent de ipostaza,si indiferent de concretete,si de aici teoria om-intrebare~om-raspuns.

Una dintre cele mai clasice intrebari,este "De ce?"

De ce eu?De ce pisica mea nu vorbeste?De ce e iarna?De ce planeta noastra poarta denumirea de Terra? s.a.m.d. 

La inceput a fost nimicul,iar nimicul in sfericitatea sa inconjurata de un si mai mare nimic,a luat forma unei intrebari!Raspunsuri exista(pentru fiecare intrebare existentiala) insa niciodata un raspuns nu este atat de plauzibil si convingator incat sa nu atraga dupa sine o alta intrebare. Astfel ca omul,ca si fiinta,sau mai concret spus,ca si materie,nu este creatia lui Dumnezeu,nu este praf de stele,nu este un descendent din maimute...ci este nici mai mult nici mai putin,un cumult de intrebari ce a luat amploare biologica ,ajungand cea mai complexa specie(din toate punctele de vedere)...Omul si existenta sa ,sunt un cerc vicios,un ansamblu diametral in care sufletul cantareste mai greu decat trupul( si de aici demnitatea mai presus de orice!)

...absurd

Fictiune

Arta de a fi...

-Mi-e teama ...Nu stiu de ce m-a apucat dintr-o data sentimentul asta!Uneori stau si-mi privesc munca de-o viata in ochi,si desi nu-mi vine sa cred ca am ajuns la stadiul asta...in care sunt pur si simplu convinsa ca pot face diferenta intre arta si banal, mi-e teama ca ceilalti nu o pot face!Uite!Priveste acest tablou...ce-ti inspira?

Uitandu-ma descul de sceptica la ea...si dupa la tablou,am ridicat o sprinceana ca si cand avea in fata cel mai versatil critic de arta si...pff era destul de greu -Vezi tu,Delia,eu nu pot intelege arta asa cum o intelegi tu!Mie-mi inspira frumusete...si-mi plac culorile si...

-Mai ...vad ca nu te pricepi deloc.Nici macar teatru nu mai poti juca!E ok!Probabil majoritatea oamenilor gandesc asa!

-Lasa ca asta e bine!Caci daca eu il vad frumos si majoritatea gandeste la fel...si l-ai vadut!

Era iunie...o zi nu prea obisnuita a acestei luni,caci ploua-ceea ce racorea putin spiritele-.Eram intr-o incapere destul de mare,unde, Delia isi organizase prima expozitie de tablouri.Era minunat!Arta pura...asa as fi spus eu in momentul acela .Eu nu aveam treaba cu ceea ce facea ea,eu eram cu teatrul meu...tot un fel de arta,dar ceva mai pasiva.Incepuse sa ploua si in incapere cu iubitori ai frumosului...iar tablourile ce-i drept se vindeau ca painea calda.Ori oamenii doreau sa para intelectuali,ori camerele lor chiar aveai nevoie de astfel de pete de culoare...ori munca Deliei era chiar ok...eu cascam, nu aveam treaba cu ei(recunosc am cumparat si eu un tablou...asa ca sa-i ridic moralul fetei).Era un tablou intr-adevar interesant,erau reprezentati grafic actori pe scena deschisa,cred ca d-aia l-am luat mai mult.La final de expozitie,Delia veni la mine cu o fata foarte multumita...si incantata:

-Acum nu-mi mai este teama...am ramas cu 2 din 50.E uimitor!Cred ca mi-ai purtat noroc!

-Mda...posibil! Abia asteptam sa ajung acasa.Stiam sigur ca am lasat pisica in dormitorul meu si stiam ca trebuie sa ma astept la ce e mai rau...ea se uita la mine si bombanea si iar bombanea,si daca ma intrebati exact ce anume zicea ,ei bine cam asta "bla bla bla intelegi bla bla hai sa plecam bla bla"

Am ajuns acasa.Era nenorocirea la mine in dormitor,sosete peste tot,ata imprastiata ..dar cel putin acu statea cuminte pe perna mea ,dormea(fir'ar ea de pisica).M-am asezat comod intr-un fotoliu,si ma uitam pe tavan!Era clar ca nu mai aveam chef de nimic...ma gandeam doar la ce am de facut a doua zi,respectiv duminica...

....to be continued....

Ochii tai

Te-ai gandit vreodata la ochii tai ca la niste pretioase diamante...sau ca la ceva inestimabil? Ochii sunt sfoara ce leaga realul de propria-ti fiinta...o sfoara bine inodata care,chiar daca inchizi ochii,continua sa-ti redea imagini vii,suflu existential,cu ajutorul visarii....Ochii sunt ocean...sunt rai si iad existential...iti deschid orizonturi catre ceea ce vrei sa cunosti si catre ceea ce-ti doresti mai putin!Ochii sunt dorinta...si mai mult decat atat,sunt in marea majoritate a cazurilor,mostenirea pe care o ducem mai departe de la parintii nostrii...Sunt acele buline inramate in conturul unul oval perfect,ce lasa impresia de banal prin marimea lor,dar care pot exprima mai  multe idei ca intreg corpul unui om! Ochii dau trupului acel dram de misticism,sunt cei ce contureaza personalitatea cu linii fine de intimidare si de sfidare de multe ori...Ochii iti lasa acea aura umana,caci sunt ceimai dificili de teatralizat...ei te pot scapa de multe,devenind exclamatia minciunilor tale,sau te pot da de gol...Ochii sunt febra pe care o emani...

............

O melodie suprema...

Dacă aş fi...

Daca as fi o lacrima, ti-as intepa obrazul constant...indiferent de motiv sau de momentul zilei!As fi parte din sufletul tau si probabil as izgoni tot ce inseamna uman din esenta ta! Te-as lasa un spirit liber,fara prejudecati si fara alte mijloace de nonviziune in calea ta. As fi prezenta cea mai de pret a vietii tale,as reuni in subconstientul tau sublimul din fiecare haos aflat pe pamant!Te-as incanta si pe tine,si pe cei in jurul carora te aflii,cu perfectiunea mea ...si in acelasi timp cu banalitatea caracteristica mie! As fi probabil exclamatia ce ar inlocui banalul punct concluziv al fiecarei afirmatii facute de tine,si as da viata fiecarui gest lipsit de afectivitate pe care l-ai face...Te-as complexa cu calitati pe care altii le au dar tu nu ti-ai dorit in mod expres' sa le detii;ti-as invalui privirea in valuri de nonculori si nu te-as mai lasa sa abuzezi frecvent de optimism sau pesimism in momente nepotrivite.Ti-as lua orice forma de visare,lasandu-te sa realizezi doar inlantuiri de imagini reale asezate intr-un testament iluzoriu contemplat in fiecare zi a vietii tale...As face o intrunire cu furia si cu grandomania si le-as lua toate puterile insusindu-mi-le mie si transformandu-le in crez personal gata sa-ti dea glas in fiece moment de rugaciune ...Daca as fi eu o lacrima...ai plange probabil mai des decat ti-ai putea inchipui...

Spectacol...

...Intre bine si rau,intre elanul pe care ni-l dorim cu totii si declinul in care ajungem fara sa vrem!Nu e ca si cand ai fi adeptul teoriilor care afirma ca intre iad si rai se afla acel loc,nu prea amintit de catre toti crestinii cu frica de Dumnezeu,numit purgatoriu....eu cred ca intre doi termeni total opusi ce pot reda sentimentul de suprematie sau inferioritate,se afla ceea ce numesc eu "normalul". Suntem deseori descompusi in momente de profunda decadere ,in care nu esti convins inca daca ai castigat totul sau ai pierdut cu desavarsire...si da!...cred ca momentele de mijloc,cele de inconsecventa sau ,de ce nu?, cele confuze,sunt cele mai apasatoare din punct de vedere psihologic,facandu-te involuntar sa-ti doresti macar declinul...daca elanul ti-este mai departe prin natura ta mai putin norocoasa ,si manata de un dram de pesimism!Sunt genul de om care,prefera intr-adevar sa stie ca a castigat totul (ca majoritatea oamenilor de altfel),insa mai presus de orice imi doresc sa-mi stiu promt pozitia fata de problema ivita,sa stiu daca e de rau sau e de bine...caci confuzia din punctul meu de vedere, este exact amagirea cu care esti frecvent inconjurat in primii ani ai vietii ( atunci cand nu stii ce e bine si ce e rau insa,stii ca femeia aceea careia trebuie sa-i spui "mama" dar nu stii inca de ce,ti-a zis ca daca faci bine ...vei primii o ciocolata)...E o amagire continua...si mai mult decat atat,consider ca viata este intru totul o amagire,o dezamagire,o confuzie...pana in momentul in care ai invatat care este diferenta intre bine si rau,si mai concret,ai ales unul din aceste concepte sa-ti fie atuu in perseverenta ta dezvoltare...Asta ,pentru mine,inseamna spectacolul adevarat,viata. Nu este atat de valoros genul de spectacol la care te duci si vezi oameni care au facut 'N repetitii ca sa fie apti intr-adevar pentru reprezentatia din fata ochilor tai, ci viata este cel mai valoros spectacol care,desi are aceeasi axa trasata hasurat intre nastere si moarte pentru toti, pe parcursul ei ,fiecare contureaza ce si cat vrea! In viata nu ai timp de repetitii,timpul devine propriul dusman imbracat in armura prieteniei...caci,cu timpul te imbraci,si de timp iti lasi spiritul sa fie invaluit...Insa,daca tu ai fi eternitatea, marcat de cursul vietii din care ai gustat atata timp,nu ai stii ce si unde ar trebuii sa schimbi ceva! Dar pentru a schimba ceva,nu trebuie sa fii eternitate,ci trebuie pur si simplu sa realizezi necesitatea acestui act...

Hearing damage