vineri
Lumini si umbre
Si cand roua diminetii
surprindea vestita-i cale
cand pe-a cerului duhoare
Compuneai distihuri vietii...
Cand ne-am cunoscut pe-o banca
Tu cantai l-a ta chitara
Inima de-odinioara...
tresarea din pieptu-mi parca...
A enescului vioara
chiuia de-ndragosteala.
Nu putui a ma opune
scris-am versuri pe hartii
(eu iubirea n-o traisem
In citate o vorbisem)
nu putui a-mpotrivii
n-o traisem...insa,Doamne!
Cand lovit-am fost c-o harpa
jertf-a inimii ranite
Eu iubeam a Sa cantare...
si suflare...si visare!
Si-ncercam a ii patrunde
fosnetul umbrii,lumina...
DRAGOSTE,a cui e vina?
C-AM RAMAS LUMINI SI UMBRE....
Febra si destindere...
<=CUVINTE...in scris,cum altfel? Scrierea,dupa parerea mea,este cel mai profund mod de exprimare,caci,nu e ca in exprimarea orala unde, ai adesea ocazia sa te intalnesti cu momente de respiro...care ies in evidenta prin onomatopee:))...in scris totul trebuie sa fie cursiv.In general cand iei un stilou(pix ) si o foaie in mana,trebuie sa fii sigur pe tine,sa creezi o mlastina de cuvinte gata sa impresioneze orice cititor,sau sa creeze controverse si sa dea nastere criticilor de ocazie!Eu recunosc ,nu sunt de multe ori sigura pe ceea ce vreau sa redau prin cuvinte...am de multe ori sindromul pierderii pe parcursul drumului dintre tastatura si postarea pe blog (e doar un exemplu)...Insa tot in cazul meu,mesajul se transmite prin cuvinte,care in contemplarea pe care incerc a le-o asigura,iau nastere,si detin un ansamblu indiferent ca sunt in context sau inafara sa!
Cuvintele sunt o arta!O arta ce ,pe tabela valorilor personale,se afla mai presus ca orice tip de arta...caci la inceput "a fost cuvantul".Iar ele,in scris,capata mai mult amuzament ca in realitate,caci in functie de personalitatea fiecaruia,cuvintele pot fi comice,triste...de neinteles :D
