Dacă aş fi...

Daca as fi o lacrima, ti-as intepa obrazul constant...indiferent de motiv sau de momentul zilei!As fi parte din sufletul tau si probabil as izgoni tot ce inseamna uman din esenta ta! Te-as lasa un spirit liber,fara prejudecati si fara alte mijloace de nonviziune in calea ta. As fi prezenta cea mai de pret a vietii tale,as reuni in subconstientul tau sublimul din fiecare haos aflat pe pamant!Te-as incanta si pe tine,si pe cei in jurul carora te aflii,cu perfectiunea mea ...si in acelasi timp cu banalitatea caracteristica mie! As fi probabil exclamatia ce ar inlocui banalul punct concluziv al fiecarei afirmatii facute de tine,si as da viata fiecarui gest lipsit de afectivitate pe care l-ai face...Te-as complexa cu calitati pe care altii le au dar tu nu ti-ai dorit in mod expres' sa le detii;ti-as invalui privirea in valuri de nonculori si nu te-as mai lasa sa abuzezi frecvent de optimism sau pesimism in momente nepotrivite.Ti-as lua orice forma de visare,lasandu-te sa realizezi doar inlantuiri de imagini reale asezate intr-un testament iluzoriu contemplat in fiecare zi a vietii tale...As face o intrunire cu furia si cu grandomania si le-as lua toate puterile insusindu-mi-le mie si transformandu-le in crez personal gata sa-ti dea glas in fiece moment de rugaciune ...Daca as fi eu o lacrima...ai plange probabil mai des decat ti-ai putea inchipui...

Spectacol...

...Intre bine si rau,intre elanul pe care ni-l dorim cu totii si declinul in care ajungem fara sa vrem!Nu e ca si cand ai fi adeptul teoriilor care afirma ca intre iad si rai se afla acel loc,nu prea amintit de catre toti crestinii cu frica de Dumnezeu,numit purgatoriu....eu cred ca intre doi termeni total opusi ce pot reda sentimentul de suprematie sau inferioritate,se afla ceea ce numesc eu "normalul". Suntem deseori descompusi in momente de profunda decadere ,in care nu esti convins inca daca ai castigat totul sau ai pierdut cu desavarsire...si da!...cred ca momentele de mijloc,cele de inconsecventa sau ,de ce nu?, cele confuze,sunt cele mai apasatoare din punct de vedere psihologic,facandu-te involuntar sa-ti doresti macar declinul...daca elanul ti-este mai departe prin natura ta mai putin norocoasa ,si manata de un dram de pesimism!Sunt genul de om care,prefera intr-adevar sa stie ca a castigat totul (ca majoritatea oamenilor de altfel),insa mai presus de orice imi doresc sa-mi stiu promt pozitia fata de problema ivita,sa stiu daca e de rau sau e de bine...caci confuzia din punctul meu de vedere, este exact amagirea cu care esti frecvent inconjurat in primii ani ai vietii ( atunci cand nu stii ce e bine si ce e rau insa,stii ca femeia aceea careia trebuie sa-i spui "mama" dar nu stii inca de ce,ti-a zis ca daca faci bine ...vei primii o ciocolata)...E o amagire continua...si mai mult decat atat,consider ca viata este intru totul o amagire,o dezamagire,o confuzie...pana in momentul in care ai invatat care este diferenta intre bine si rau,si mai concret,ai ales unul din aceste concepte sa-ti fie atuu in perseverenta ta dezvoltare...Asta ,pentru mine,inseamna spectacolul adevarat,viata. Nu este atat de valoros genul de spectacol la care te duci si vezi oameni care au facut 'N repetitii ca sa fie apti intr-adevar pentru reprezentatia din fata ochilor tai, ci viata este cel mai valoros spectacol care,desi are aceeasi axa trasata hasurat intre nastere si moarte pentru toti, pe parcursul ei ,fiecare contureaza ce si cat vrea! In viata nu ai timp de repetitii,timpul devine propriul dusman imbracat in armura prieteniei...caci,cu timpul te imbraci,si de timp iti lasi spiritul sa fie invaluit...Insa,daca tu ai fi eternitatea, marcat de cursul vietii din care ai gustat atata timp,nu ai stii ce si unde ar trebuii sa schimbi ceva! Dar pentru a schimba ceva,nu trebuie sa fii eternitate,ci trebuie pur si simplu sa realizezi necesitatea acestui act...

Hearing damage