Daca as fi o lacrima, ti-as intepa obrazul constant...indiferent de motiv sau de momentul zilei!As fi parte din sufletul tau si probabil as izgoni tot ce inseamna uman din esenta ta! Te-as lasa un spirit liber,fara prejudecati si fara alte mijloace de nonviziune in calea ta. As fi prezenta cea mai de pret a vietii tale,as reuni in subconstientul tau sublimul din fiecare haos aflat pe pamant!Te-as incanta si pe tine,si pe cei in jurul carora te aflii,cu perfectiunea mea ...si in acelasi timp cu banalitatea caracteristica mie! As fi probabil exclamatia ce ar inlocui banalul punct concluziv al fiecarei afirmatii facute de tine,si as da viata fiecarui gest lipsit de afectivitate pe care l-ai face...Te-as complexa cu calitati pe care altii le au dar tu nu ti-ai dorit in mod expres' sa le detii;ti-as invalui privirea in valuri de nonculori si nu te-as mai lasa sa abuzezi frecvent de optimism sau pesimism in momente nepotrivite.Ti-as lua orice forma de visare,lasandu-te sa realizezi doar inlantuiri de imagini reale asezate intr-un testament iluzoriu contemplat in fiecare zi a vietii tale...As face o intrunire cu furia si cu grandomania si le-as lua toate puterile insusindu-mi-le mie si transformandu-le in crez personal gata sa-ti dea glas in fiece moment de rugaciune ...Daca as fi eu o lacrima...ai plange probabil mai des decat ti-ai putea inchipui...
sunt sigur ca multi ar vrea sa planga asa, atunci cand ar plange.
RăspundețiȘtergere