miercuri

Fictiune


Arta de a fi...

-Mi-e teama ...Nu stiu de ce m-a apucat dintr-o data sentimentul asta!Uneori stau si-mi privesc munca de-o viata in ochi,si desi nu-mi vine sa cred ca am ajuns la stadiul asta...in care sunt pur si simplu convinsa ca pot face diferenta intre arta si banal, mi-e teama ca ceilalti nu o pot face!Uite!Priveste acest tablou...ce-ti inspira?

Uitandu-ma descul de sceptica la ea...si dupa la tablou,am ridicat o sprinceana ca si cand avea in fata cel mai versatil critic de arta si...pff era destul de greu -Vezi tu,Delia,eu nu pot intelege arta asa cum o intelegi tu!Mie-mi inspira frumusete...si-mi plac culorile si...

-Mai ...vad ca nu te pricepi deloc.Nici macar teatru nu mai poti juca!E ok!Probabil majoritatea oamenilor gandesc asa!

-Lasa ca asta e bine!Caci daca eu il vad frumos si majoritatea gandeste la fel...si l-ai vadut!

Era iunie...o zi nu prea obisnuita a acestei luni,caci ploua-ceea ce racorea putin spiritele-.Eram intr-o incapere destul de mare,unde, Delia isi organizase prima expozitie de tablouri.Era minunat!Arta pura...asa as fi spus eu in momentul acela .Eu nu aveam treaba cu ceea ce facea ea,eu eram cu teatrul meu...tot un fel de arta,dar ceva mai pasiva.Incepuse sa ploua si in incapere cu iubitori ai frumosului...iar tablourile ce-i drept se vindeau ca painea calda.Ori oamenii doreau sa para intelectuali,ori camerele lor chiar aveai nevoie de astfel de pete de culoare...ori munca Deliei era chiar ok...eu cascam, nu aveam treaba cu ei(recunosc am cumparat si eu un tablou...asa ca sa-i ridic moralul fetei).Era un tablou intr-adevar interesant,erau reprezentati grafic actori pe scena deschisa,cred ca d-aia l-am luat mai mult.La final de expozitie,Delia veni la mine cu o fata foarte multumita...si incantata:

-Acum nu-mi mai este teama...am ramas cu 2 din 50.E uimitor!Cred ca mi-ai purtat noroc!

-Mda...posibil! Abia asteptam sa ajung acasa.Stiam sigur ca am lasat pisica in dormitorul meu si stiam ca trebuie sa ma astept la ce e mai rau...ea se uita la mine si bombanea si iar bombanea,si daca ma intrebati exact ce anume zicea ,ei bine cam asta "bla bla bla intelegi bla bla hai sa plecam bla bla"

Am ajuns acasa.Era nenorocirea la mine in dormitor,sosete peste tot,ata imprastiata ..dar cel putin acu statea cuminte pe perna mea ,dormea(fir'ar ea de pisica).M-am asezat comod intr-un fotoliu,si ma uitam pe tavan!Era clar ca nu mai aveam chef de nimic...ma gandeam doar la ce am de facut a doua zi,respectiv duminica...

....to be continued....

Ochii tai


Te-ai gandit vreodata la ochii tai ca la niste pretioase diamante...sau ca la ceva inestimabil? Ochii sunt sfoara ce leaga realul de propria-ti fiinta...o sfoara bine inodata care,chiar daca inchizi ochii,continua sa-ti redea imagini vii,suflu existential,cu ajutorul visarii....Ochii sunt ocean...sunt rai si iad existential...iti deschid orizonturi catre ceea ce vrei sa cunosti si catre ceea ce-ti doresti mai putin!Ochii sunt dorinta...si mai mult decat atat,sunt in marea majoritate a cazurilor,mostenirea pe care o ducem mai departe de la parintii nostrii...Sunt acele buline inramate in conturul unul oval perfect,ce lasa impresia de banal prin marimea lor,dar care pot exprima mai  multe idei ca intreg corpul unui om! Ochii dau trupului acel dram de misticism,sunt cei ce contureaza personalitatea cu linii fine de intimidare si de sfidare de multe ori...Ochii iti lasa acea aura umana,caci sunt ceimai dificili de teatralizat...ei te pot scapa de multe,devenind exclamatia minciunilor tale,sau te pot da de gol...Ochii sunt febra pe care o emani...